Aurelian Andreescu a fost considerat cea mai mare voce a României, neegalată până acum, s-a stins din viata la doar câteva minute după ce și-a încheiat recitalul.
Puține lucruri au fost dezvăluite publicului despre omul Aurelian Andreescu. Cornel Constantiniu a povestit câteva amănunte dramatice din viata marelui interpret.
Maeștrii de sunete și instrumentiștii îl adulau pentru vocea sa caldă și pentru usurința cu care înregistra melodiile. Pentru Aurelian Andreescu, cel mai mult conta relația cu publicul, iar aprecierea oamenilor îi aducea cea mai mare bucurie. Pus mereu pe șotii, Aurelian era celebru pentru farsele pe care le făcea colegilor.
O păcăleala care a făcut deliciul artiștilor a fost surpriza pe care i-a oferit-o lui Horia Moculescu. Glumețul compozitor s-a gândit să-l enerveze puțin pe interpret și i-a ascuns cravata în frapiera plina cu apa. În replica, Andreescu i-a aruncat lui Moculescu pantofii în nămol, reușind să-l aducă pe acesta la disperare. Deși era un bărbat asaltat de femei, Ale, așa cum ii spuneau prietenii, era extrem de retras. Poate și pentru că, în sufletul său, ascundea un secret dureros: nu putea să aibă urmași.
Cu prima soție, Ana, a stat timp de șapte ani. Mariajul nu a mers, din cauza certurilor, scandalurilor și a gelozie excesiva din partea ei, cumulate și cu problema sterilității a lui Andreescu.
După aproximativ un an s-a recăsătorit cu Mariela, balerină la Teatrul „Constantin Tanăse”. A fost femeia care l-a iubit enorm pana la sfârșitul vieții. Au înfiat un băiețel, în vârstă de 2 ani, abandonat la Leagănul de copii.
În anul 1987, după moartea lui Aurelian, Mariela a plecat în vizita la o prietena din Canada. Nu s-a mai întors de atunci în țară. După un an a reușit să-si aducă și copilul la Montreal. Mariela a trimis o scrisoare tulburătoare, din care redăm câteva fragmente:
„Vă încredințez vouă puținul meu și va rog sa-l donați televiziunii. Sunt piese extrem de vechi și care nu mai exista nicăieri, dar și melodii inedite scrise de Silviu Hera si Nancy Brandes. Din păcate, Mirel nu este în măsura să aprecieze cum se cuvine arta lui Ale. Dacă înregistrările nu le vrea Televiziunea Română, atunci donați-le Casei de discuri Electrecord. În cazul unui refuz, vă rog sa îngropați aceste unicate într-un colțișor de la mormântul lui. Eu voi muri curând, pentru ca am fost diagnosticată cu cancer la plămâni„.
Ultimele zile din viața lui Aurelian Andreescu au fost povestite într-un mod cutremurător de Cornel Constantiniu:
„Cu un an înainte de a muri, avusese o coma hepatica. Generalul Suteu a fost cel care l-a tratat și l-a salvat de la operație. Una dintre recomandările doctorului a fost să evite Litoralul și, implicit, expunerea la soare. În anul dispariției, adică în 1986, s-a dus la Eforie Nord, în restaurantul în care cânta Petre Geambașu. Nițte nenorociți, asa-ziși admiratori, l-au convins să bea câteva pahare de vin, care i-au fost fatale. L-a rugat pe Geambașu să-l lase sa cânte două melodii, iar spre finalul ultimei piese i s-a făcut rău. Imediat cum a terminat de cântat, a intrat în comă. A murit în aceeași seara la Spitalul Județean Constanta. În acea zi cumplita, menajera m-a trezit din somn, spunându-mi să vin urgent la telefon. Era Mirabela Dauer, care mi-a zis că Aurelian încetase din viața. La înmormântare mi s-a făcut rău și a trebuit sa fiu scos afară din biserica. Portretul lui era pus pe catafalc, iar din stația de amplificare se auzeau melodiile „Copacul”, „Oameni” sau „Tu ești prima vara mea”. La câteva zile după ceremonia funerară, m-am dus la mormânt și i-am plantat doi brăduți”.
La vârsta de 44 de ani, Aurelian Andreescu intra în legendă.
sursa text: jurnalul.ro
sursa foto:libertatea.ro
